Luna trecută, de ziua mea, am primit cadoul perfect, un iPhone 4S, de la cei mai buni prieteni ai mei, care ştiau de mult timp ce îmi doresc, aşa că, cu ocazia împlinirii a 18 ani, au pus „mână de la mână” şi mi-au oferit cadoul la care în veci nu mă aşteptam. Am fost atât de fericit şi uimit pe moment, încât nu ştiam ce să cred, iar pentru o secundă mi-a venit în minte că, la ce nebuni sunt prietenii mei, să nu fie cumva o farsă, iar telefonul să fie de jucărie. Însă dorinţa pe care o aveam de mult timp chiar se transformase într-un lucru palpabil, iar sentimentul că, în sfârşit, aveam acel telefon de ultimă generaţie la care de mult râvneam, era minunat, era de nedescris. Nu mi-a venit să cred că prietenii mei vor depune un aşa efort ca să-mi cumpere un iPhone, care, din câte ştim cu toţii, nu costă tocmai puţin. Am apreciat foarte mult gestul lor care mi-a demonstrat că am prieteni adevăraţi alături de mine, care mă cunosc şi care vor să mă facă fericit... şi cred că timp de 2 săptămâni le-am mulţumit fără încetare pentru minunatul cadou.
Nu mai zic că, de fericire că în sfârşit am un iPhone, în prima zi l-am butonat (vorba vine) în contininuu până i-am descoperit toate ascunzişurile din meniu, toate setările posibile şi toate opţiunile. Desigur, a doua zi, m-am ocupat de personalizarea meniului, de introducerea melodiilor, fotografiilor personale şi wallpaper-urilor, de instalarea de aplicaţii utile şi aplicaţii distractive, jocuri şi alte programe de care urma să am nevoie pe viitor, şi aşa mai departe, până am considerat că pot face orice cu acest telefon, în afară de cartofi prăjiţi. În primele zile l-am folosit atât de mult, încât a trebuit să-l bag la încărcat mai des decât e normal.
Oricum, două săptămâni m-am bucurat de telefonul ideal, la care visam de mult, l-am folosit până şi la teme, şi la citit cărţi, şi la ascultat muzică, şi la pierdut vremea cu jocuri, şi la făcut fotografii HD şi oriunde eram văzut, eram cu iPhone-ul în mână tot timpul.
Însă necazul mare a venit după două săptămâni, când mergeam să mă întâlnesc cu băieţii pe terenul de fotbal şi coboram la metrou... Cum era de aşteptat, îl butonam pe stradă spre gura de metrou şi citeam nişte ştiri interesante pe un site. Eram atât de captivat de ce citeam acolo, încât nu mi-am dat seama că am ajuns la scările de la gura de metrou, aşa că m-am împiedicat şi aproape am căzut. Din fericire, eu n-am păţit nimic, însă iPhone-ul meu a cazut fix pe faţă şi se făcuse varză!
Imediat mi-am schimbat direcţia de mers: spre un service care efectueazăînlocuire stică display iphone. Am ajuns acolo şi, din fericire pentru mine, evident că telefonul era încă în garanţie, pentru că tocmai îl primisem, iar băieţii de acolo mi-au spus că, din fericire, trebuie înlocuită doar sticla display-ului, lucru deloc complicat. Am revenit după două zile, iar telefonul meu drag arăta din nou ca nou.
Atunci am realizat că trebuie să fii foarte atent cu lucrurile la care ţii, iar de atunci sunt mult mai grijuliu cu iPhone-ul meu, pentru că nu aş vrea să îl mai distrug încă o dată.